Dimineața împreună cu copiii
Cum reușesc femeile? Totul pare atât de ușor pentru ele și când te roagă să „ții copilul în brațe doar o secundă”, exact în acel moment cel mic varsă laptele.
Ele cum reușesc? Se uită la tine și zâmbesc și îți spun „numai cu tine se întâmplă așa. Să fie oare pentru că porți costumul cel nou?” și apoi îți aruncă nonșalant un prosop. Dar hai să nu ne amăgim, prosopul nu va rezolva mare lucru. Și nu pare o idee bună să pleci la birou riscând ca sacoul să miroasă a acru pentru tot restul zilei.
Deci, una dintre deciziile obișnuite pentru diminețile tale este: să întârzii sau să rămân cu mirosul impregnat în haine?
În general, aleg opțiunea a doua. Astăzi, totuși, trebuie să miros bine și să ajung la timp pentru ședința de dimineață. Fac un calcul rapid și îmi dau seama: drumul spre birou durează 30 de minute - îl pot parcurge în 10.
O altă decizie grea: să îl îmbrac și să îl încalț pe cel mic, apoi să îl las să alerge prin casă și să se încălzească în timp ce eu mă îmbrac? Sau să mă îmbrac eu primul și să transpir încercând să îmi conving copilașul să se îmbrace? Greu de decis.
Nu mai contează. Îmi iau copilul și îl duc la creșă (asta nu face parte din planul de a ajunge în 10 minute). Copilul se descalță singur, nu? Nu. Educatoarea spune ceva. Dar cum o cheamă? Desigur că soția mea știe cum le cheamă pe toate educatoarele (și când e ziua lor de naștere), pe ceilalți copii și pe majoritatea părinților.
„Bună, Andrei! Ce ai adus ca să mâncăm împreună la micul dejun?”
O, nu. Privirea lui Andrei îmi dă de înțeles că se îndoiește că sunt un super-tătic, dar îi fac cu ochiul. Sigur să sunt și că nu am uitat că astăzi toți cei mici vor împărți ce am luat pentru micul dejun.
Toate se întâmplă astăzi când sunt în întârziere
Las copilul la creșă și spun că trebuie să mai aduc ceva din mașină. Dau o fugă până la Lidl și mă opresc în zona de Brutărie. Ce bine că pot să iau chifle, pâine feliată, iaurt, gem, lapte și cereale. Sau poate că ar trebui să fac o excepție și să îi răsfăț cu cremă de ciocolată și prăjituri. Aleg varianta a doua! Ce să fac dacă nu mi-au dat o listă de cumpărături de la creșă?
Micul dejun este livrat, educatorii par mulțumiți, iar copiii mă privesc zâmbind cu toții. O mamă se uită la mine ușor șocată. Dar, până la urmă, și tăticii pot să aleagă micul dejun.
Am reușit, acum ziua mea poate începe
Îi spun bună dimineața șefului și îi povestesc despre traficul infernal. Nu are cum să nu-mi dea dreptate. În timpul ședinței de dimineață îmi verific telefonul. Am un mesaj de la soție de acum 3 ore: „Nu uita de micul dejun pentru copii! E rândul tău. Am lăsat lista de cumpărături pe masă. Te rog să nu cumperi dulciuri. Puup.”
Dar tot nu știu cum reușesc femeile!