Este de adevărat că vânătoarea de ouă din prima zi de Paște nu este o tradiție de-a noastră, românească, insă este o activitate așa frumoasă, că merită tot efortul. În plus, este un mod distractiv de petrecere a timpului în aer liber, pentru copii. Și o experiență memorabilă.

Cel mai probabil, veți petrece prima zi de Paște alături de familie și prieteni, poate chiar la iarbă verde, dacă vremea va permite acest lucru. La cineva care are curte sau, cine știe, poate chiar într-o poeniță sau la marginea unei păduri. Perfect! Ambele locuri sunt la fel de bune pentru a organiza, spre deliciul copiilor, o vânătoare de ouă. N-ați mai organizat niciodată una, așa-i? Nu-i nimic, acesta poate fi începutul. Iată ce presupune, pas cu pas.

1. În primul rând, verifică atent ca spațiul pe care se va desfășura vânătoarea să ofere copiilor deplină siguranță. Să nu existe denivelări de teren sau gropi, copaci ale căror crengi sunt rupte și pot oricând cădea, plante care au țepi, cioburi de sticlă, metale sau obiecte ascuțite. Chiar dacă, în principiu, ai mare încredere că micuțul este atent și știe să se descurce, este bine să aveți în vedere că îl poate „fura” competiția.
2. Stabiliți reguli pe care să le respecte toate familiile participante. În funcție de câți copii se vor întrece, hotărâți un număr de ouă pe care să le pună la dispoziție fiecare familie. Gândiți-vă că ar fi un efort prea mare pentru gazdă să susțină pe cont propriu această cheltuială, pentru că nu e vorba doar despre un ou de fiecare copil... De asemenea, reamintiți-le că cei mici trebuie să aibă câte un coșuleț în care să-și adune „prada”. Pentru a salva situații în care, să zicem, unii copiii nu vin pregătiți ori, în joc, se hotărăsc să mai intre și alții care nu erau prinși în calcule, e bine să aveți o rezervă de cutii de carton sau pungi din hârtie/textile cu mânere.
3. Ascunderea ouălor e treabă serioasă pentru cei mari. Asta nu înseamnă că trebuie să vă puneți ambiția în a găsi locurile cele mai tainice și imposibil de găsit. Găsiți, în schimb, acele locuri relativ ușor accesibile pentru copii, dar încercați să le și puneți imaginația la treabă. De exemplu, ouă pot fi ascunse și într-o stropitoare sau un ghiveci cu flori, ori pot fi „mascate” de o găletușă pusă cu gura în jos.
4. Dacă la vânătoare participă copii de vârste diferite, e bine ca aceasta să se desfășoare pe grupe de vârste. Primii, desigur, vor fi cei mai mici. Pentru ei, fie este stabilită o țintă (de exemplu, fiecare să găsească trei ouă), fie se impune o limită de timp (cât ouă poate găsi fiecare în 20 de minute). Restul ouălor vor fi dibuite de participanții mai mărișori și mai descurcăreți.
5. Copiilor le plac premiile (și nouă, de ce să mințim?!). În afara ouălor care le rămân ca trofeu, vor fi bucuroși să primească și mici cadouri pentru „efort”. Nu e neapărat nevoie să fie lucruri costisitoare, pentru ei nu contează prețul. Poate fi o acadea, un ou din ciocolată, un puișor de puf...
6. Fiți cu ochii pe năzdrăvani, ca nu cumva să fie tentați să-și mănânce „prada”. Un consum exagerat de ouă poate avea urmări cât se poate de neplăcute. Ar mai fi o variantă, care să îi țină la adăpost de astfel de tentații: ouăle din polistiren sau din lemn. Doar că va trebui să pregătiți evenimentul cu un consum mai mare de timp, pentru că va trebui să le colorați pentru a fi atrăgătoare. De fapt, ați putea organiza, cu o săptămână înainte de vânătoare, o „șezătoare” în cadrul căreia toți copiii le vor și picta. Nu-i așa că e o idee bună?
7. Și, nu în ultimul rând, nu uitați să surprindeți instantanee din timpul acțiunii! Sunt amintiri prețioase. Iar fotografiile le veți putea folosi și ca felicitări virtuale, trimise familiei sau prietenilor cu ocazia Sărbătorilor Pascale.