Înainte de toate, trebuie spus că, în primele patru luni de viață, aproape toți bebelușii regurgitează după masă. Acesta este un fenomen normal, explicat prin faptul că sfincterul esofagian este imatur. Un alt motiv poate fi acela că bebelușul mănâncă lacom, cu poftă, înghițind totodată și aer. De aceea se recomandă ca, la finalul mesei, copilul să fie ținut în poziție verticală, sprijinit de pieptul mamei, până eructează (râgâie). Odată cu eructarea, poate avea loc și regurgitarea, adică eliminarea unor mici cantități de lapte. Stați făr[ grijă, nu este vorba de niciun pericol, din contră - chiar este bine ca bebelușul să elimine surplusul.

Pentru a preveni regurgitarea după supt, trebuie evitate manevrele bruște, cum ar fi schimbatul scutecului. Ideal ar fi ca micuțul să fie ținut în brațe și plimbat prin casa, abia apoi fiind așezat în pătuț, într-o poziție în care să aibă capul ușor ridicat. I se poate așeza un prosop împăturit sub saltea sau o carte groasă sub picioarele patului. ATENȚIE! În niciun caz nu i se va pune o pernă sub cap, deoarece se poate asfixia în somn!

În cazul bebelușilor hrăniți cu biberonul, regurgitarea laptelui cu aspect brânzit poate fi cauzată de faptul că orificiul tetinei este prea mare, ceea ce face ca fluxul de lapte să fie și el prea mare.

Din lipsa experienței, se poate întâmpla ca tinerii părinți să confunde regurgitarea cu vărsăturile. Dacă prima este – cum spuneam – un fenomen normal, cea de-a doua poate face parte din tabloul unei afecțiuni mai serioase. Confuzia apare ca urmare a faptului că ceea ce elimină bebelușul are același aspect și într-un caz, și în celălalt. Dacă în cazul regurgitației micuțul nu simte nimic, vărsătura este, în schimb, dureroasă și puternică, forțată. Aceasta apare printr-o contracție anormală, inversă, a stomacului, care, în acest fel, își elimină conținutul. Vărsăturile repetate sunt periculoase pentru cel mic pentru că pot conduce la deshidratare.

Știați că...

... regurgitarea se poate manifesta chiar și până pe la vârsta de un an și jumătate? Abia după această vârstă tubul digestiv al copilului este complet dezvoltat și fenomenul încetează.

Principala deosebire între regurgitare și vărsătură este modul în care este eliminat laptele. În regurgitare, el se prelinge din gurița celui mic, în vreme ce, în caz de vărsătură, acesta este eliminat în jet. După regurgitare, bebelușul are o stare generală bună, este vesel și, adesea, chiar îi este foame. După vărsătură, însă, este speriat, plânge, are o stare generală alterată, refuză alimentația sau, dacă o acceptă, varsă din nou.

Cele mai frecvente cauze de vărsături la bebeluși includ:

• supraalimentația;
• gastroenterita;
• refluxul gastro-esofagian;
• otita medie;
• o obstrucție anatomică la nivelul unui segment digestiv;
• o infecție puternică.

Cum acționezi în caz de gastroenterită

Gastroenterita (denumită, în limbaj popular, și „răceală la stomac”) se manifestă, pe lângă vărsături, prin febră moderată și diaree. În acest caz, după sesizarea simptomelor, se recomandă un repaos alimentar de 2-3 ore, după care se începe un proces de hidratare. Timp de o oră, la un interval de 5-10 minute, copilului i se va oferi câte o linguriță de ceai sau lapte. Dacă vărsăturile revin și organismul nu reține ce i s-a dat să bea, va trebui să i se administreze o soluție de rehidratare orală. Ne dăm seama că cel mic este deshidratat dacă are limba și buzele uscate sau chiar crăpate, ochii „uscați” și înfundați în orbite, plânge fără lacrimi și urinează rar și în cantități mici. De asemenea, înfundarea fontanelei (acea porțiune denumită, la bebeluși, „moalele capului”) este un semn clar de deshidratare. Prezența unuia sau a mai multor simptome dintre cele enumerate trebuie semnalată de urgență medicului pediatru sau la camera de gardă a celui mai apropiat spital de pediatrie.