De câte ori mi-am petrecut minute în șir în dreptul standurilor cu fructe și legume, încercând să îmi dau seama:

„Dacă e bun” sau

„Care e ăla bun” sau

„Oare o fi vreunul bun”?

De aia scriu articolul acesta, ca să te ajut să înveți din anii mei petrecuți în piețe și supermarketuri, în căutarea perfecțiunii.

Cum alegi cel mai bun…avocado?

Când ori e prea verde și prea tare ori e prea maro și prea moale?

Eh, află de la mine și de la prietenii mei avocazii că, dacă are coaja verde, înseamnă că nu e copt și că nu îl poți mânca acum, azi. Dacă e negru și ai cum să te uiți și sub coajă, iar acolo descoperi pulpă maronie sau afectată, pe ăsta nu îl cumpăra, a început deja să se deterioreze.

Avocado-ul se va coace în câteva zile singur, dacă îl ții în cameră, nu în frigider. Dacă îl pui într-o pungă de hârtie împreună cu o banană coaptă sau cu un măr, vei accelera procesul de coacere.

Strânge-l un pic între degete și dacă simți că e umflat, simți aer între coajă și miez, nu e de mâncat. Dacă e un pic de tot moale, dar se simte fructul viu și ferm, pune-l în coș! Am avut o surpriză tare plăcută să descopăr la Lidl avocado ready-to-eat, adică numa’ bun de dus la gură.

Cum alegi cel mai bun… ananas?

Te uiți sub el și observi culoarea: dacă e verde sau galbenă, ia-l. Dacă e maronie, treci mai departe. Fructul acesta cred că e singurul care,și dacă everde, poate să fie dulce și copt.

Miroase-l și ai grijă să nu miroasă a fermentat, a bere, a stricat. După ce a fost cules, ananasul nu se mai coace, rămâne la stadiul la care a fost cules, însă, devine mai moale și mai zemos, cu cât îl păstrezi mai multă vreme până să îl mănânci.

Cum alegi cel mai bun… măr?

Mărul este, pentru copiii din România, un fel de pâinea noastră cea de toate zilele. Cel mai oferit fruct, după banană, cel mai des întâlnit fruct în pachețelele de școală, cel mai des văzut fruct pe mesele din casele noastre.

Soiurile mai tari, mai crocante sunt bune de luat la pachet, de pus în salate, de mâncat așa, crude.

Merele mai moi, precum cele din soiul Golden, sunt bune de băgat în plăcinte sau tarte.

Culoarea nu este un indicator ca să îți dai seama dacă mărul este copt sau nu, dat fiind că există soiuri care sunt de culoare verde crud chiar când sunt la maturitatea lor.

Nu te sfătuiesc să alegi mere cu pete, cu “bubă”, cum zice fiica mea, pentru că nu va dura mult și se va strica de tot. Dacă atunci când îl strângi între degete, mărul e ferm, simți că e viu și crocant, cumpără-l.

Poți păstra merele în frigider, pentru că ele sunt fructele care produc atât de multă etilenă, încât pot coace cu rapiditate orice alt fruct aflat în vecinătatea mărului! Dacă le ții în frigider, gazul nu se mai elimină cu aceeași eficiență.

Cum alegi cea mai bună… pară?

Ah, iubitele mele. De ani de zile, de când țin cursuri de diversificare pentru părinți, promovez perele de parcă eu le-am inventat. Ia gândește-te tu la un măr și dă-ți seama ce senzație ai în gură, în minte. Acum gândește-te la o pară și, exact!, realizează ce diferență de senzație. Mărul este mai degrabă acrișor, para e dulce, dulce, dulce, mărul e tare, dur, para e moale, zemoasă, mărul nu miroase a nimic, para… îți vine să te dai cu ea. De ce vă recomand mereu să le dați copiilor pere la începutul diversificării e fix din aceste motive: para e mult mai gustoasă. Da, doar când e bine aleasă. Acesta este motivul pentru care cei mai mulți dintre noi, aflați în fața unei tarabe pe care sunt mere și pere, alegem merele, cu gândul că para n-o fi coaptă, e prea tare, o fi acră. De aia te învăț acum, aici, cum să alegi para cea mai bună. Poți să folosești pere așa, crude, în salate, le poți coace în cuptor, poți să le pui pe grătar, n-o să îți vină să crezi ce savoare!

Culoarea nu este un indiciu, poți găsi pere verzi care să fie zemoase, moi, super coapte. Dacă para e zgâriată sau ți se pare că e afectată, asta nu e o problemă ca la măr, o poți cumpăra fără nicio teamă. Dar dacă vezi pete mari, maronii, clar nu cumpăra para aia, se va strica mult mai repede decât îți imaginezi.

Ca să îți dai seama dacă para e coaptă sau nu, apasă partea de lângă codiță, acolo e locul care spune dacă para e gata, nu „trupul” ei, care ar trebui să rămână ferm.

În cazul în care vrei să accelerezi coacerea ei, pune-o într-o pungă de hârtie de culoare maro, etilena se va elibera și va face para mălăiață numai bună de gura lu’ nătăfleață

Cum alegi cel mai bun… mango?

Un mango copt e un desert aproape la fel ca o cremă de zahăr ars, dacă nu cumva mai bun! Însă, dacă nu e copt bine, are gust de carton, după părerea mea.

Există soiuri mai cremoase, bune să faci smoothie-uri și deserturi cu ele. Și unele mai fibroase, mai tari, pe care le poți alege pentru salate sau terciuri de ovăz, quinoa, budinci.

Singurele mango pe care să le eviți sunt cele care au pete închise la culoare, zgârieturi sau sunt foarte moi, altfel, orice mango e super bun! Știi că mango-ul e copt când miezul e auriu, nu galben-pal și aciditatea fructului scade, cu cât devine mai dulce, mai zemos. Vă și aud acum:

„Da, și cum să îi văd miezul în magazin?”

Asta m-am întrebat și eu, de aia am găsit răspunsul: nu e nevoie! Doar apasă-l puțin, strânge-l un pic între degete: dacă nu e moale ca o mămăligă, dar nici tare ca piatra, ai dat de mango-ul perfect!

Cum alegi cea mai bună… piersică?

Piersicile sunt și ele de multe feluri, dar, așa, la o vedere rapidă, putem să le clasificăm în piersici care se lipesc de sâmbure și piersici care se dezlipesc cu ușurință de pe sâmbure, știi la ce mă refer, așa-i?

Nu prea am văzut piersici necoapte în magazine, care e crudă are părți verzi, deci e super ușor de reperat. Cu cât sunt mai moi, cu atât sunt mai coapte.

Mărimea este, însă, un reper important: nu ar trebui să fie nici prea mari, nici prea mici, ci cam de mărimea unei mingii de baseball.

Piersicile bio de la Lidl au avut mereu un gust surprinzător pentru mine. Magazinul acesta m-a făcut să am încredere că povestea asta cu fructele și legumele crescute ecologic chiar face diferență, nu doar din punct de vedere pesticide și nitriți, dar și din punct de vedere gust!

Cum alegi cea mai bună… roșie?

Asta e cea maimare suferință a mea: când găsesc roșii bune, gustoase, zemoase, ca la bunica acasă, dau petrecere de ziua mea. Roșia e principalul motiv pentru care m-am apucat să caut indicii despre cum aleg cele mai bune fructe sau legume: pentru că nu mai reușeam să dau de o roșie așa cum îmi doream.

Indiferent ce soi de roșie ai vrea să cumperi, respectă pașii aceștia:

Coaja să fie impecabilă, fără zgârieturi, fără pete, fără cute.

Roșia ar trebui să fie grea, când o ții în mână, asta înseamnă că are și pulpă și zeamă.

Miroase-o! Aproape de codiță, acolo de unde a fost ruptă de pe tulpină. Dacă simți miros „de-acasă”, ia-o! Dacă nu simți niciun miros, asta o să primești și când o să gătești sau mănânci: mai nimic.

Cu cât e coaja mai groasă, cu atât ferește-te de ea! Sunt soiuri făcute special ca să dureze vreme îndelungată, să poată fi transportate și stocate pe perioade de luni de zile după ce au fost culese. Cu cât e coaja mai subțire, poți să fii sigură că e roșie de aia de s-o culegi acum și s-o mănânci acum.

Atenție! Roșia nu se mai coace după ce a fost culeasă, așa cum se întâmplă cu unele dintre fructe. Poate vrei să mă contrazici, dacă și tu, ca și mine, ai văzut că roșia s-a făcut mai roșie după ce ai ținut-o câteva zile în bucătărie: așa e, avem dreptate. Doar că etilena a făcut coaja mai roșie, însă gustul rămâne exact același cu gustul pe care îl avea roșia la momentul la care a fost culeasă.

Cum alegi cea mai bună… banană?

Alege-le pe cele verzi, ca să fii sigură că nu au fost tratate cu etilenă. Se vor coace și acasă la tine, iar, dacă te grăbești, pune-le într-o pungă de hârtie alături de un măr și se rezolvă ca prin minune.

Cum alegi cel mai bun… pepene roșu?

Asta e a doua mare suferință a mea. De aia scriu acest articol: pentru toți iubitorii de pepeni din lumea asta, pentru că pepenele este un fel de rege al fructelor pentru mine și un superaliment, plin de super nutrienți.

Așa cum mă știi, cu pasiunea mea de a distruge mituri, iată încă unul făcut knock-out: uită de povestea aia cu ciocănitul în pepene. Și ca să mă crezi, adu-ți aminte de câte ori a sunat un pepene ca un cap gol, pentru ca să ajungi acasă și să ți se confirme: că ai avut un cap gol când l-ai ales.

Spre deosebire de piersici și banane, pepenele nu o să se mai coacă după ce a fost cules.

Cel mai bun semn e cercul acela galben care marchează partea pe care a stat pepenele pe pământ, cât a așteptat să se coacă. Cu cât e mai albă, mai verde, pata aia, cu atât e pepenele mai crud. Cu cât e mai aurie, cu atât va fi mai bun în farfurie.

Coaja trebuie să fie super fermă, iar codița verde-verde.

Ce bucurie! Mie! Și, de acum înainte, o să îți fie și ție!

La Piaţa Lidl, fructele şi legumele sunt alese cu grijă şi aduse zilnic în magazin, ca tu să te bucuri mereu de prospeţimea lor!