Așa urât te porți cu tine?

Felul în care te porți și îi vorbești corpului tău spune multe despre felul în care te porți cu tine însăți. Țipi adesea la tine, ridici tonul? Te pedepsești atunci când lucrurile nu merg așa cum te aștepți? Sau tragi aer adânc în piept, te relaxezi și îți spui că vei merge mai departe, vei trece și prin asta, până dai de o nouă oportunitate ca să obții rezultatele pe care ți le dorești?

Știi că eu fac parenting. Adică îi ajut pe părinți să se poarte cu copiii lor așa cum și-ar fi dorit și ei, la rândul lor, să fie tratați de către părinții lor. Relația cu corpul tău ar trebui să fie exact ca relația cu copilul tău: Atunci când copilul tău nu te ascultă, îl bați, îl pedepsești, îl forțezi să te asculte? Sau te lași la nivelul lui, îl asculți, îi înțelegi nevoile și cauți mijloace prin care să i le îndeplinești în cel mai armonios mod? Dacă îți bați copilul, copilul va învăța să (te) bată. Dacă țipi la copilul tău, va învăța să țipe. Dacă îl pedepsești, va căuta (și va găsi) căi să te pedepsească și el pe tine. Dacă îl asculți, va învăța să te asculte, la rândul său. Dacă îi dai iubire, atunci când ți-o cere, îți va întoarce în mod negreșit și înzecit iubirea. Așa și corpul tău. Exact la fel.

Nu aștepta să fii suficient de slabă ca să începi să te simți mândră de corpul tău. E ca și cum mama ta ar fi mulțumită și mândră de tine doar când o să te faci mare sau când o să începi să câștigi câți bani ar vrea ea să câștigi. Nu e prea cinstit, așa-i? Nu aștepta să slăbești, ca să te simți bine. E ca și cum mama ta ar aștepta să îți crească părul până la fund, ca să înceapă să te scoată în lume, să iasă cu tine și să se simtă mândră de ce fată are. Total nedrept, nu?

Dar cum ar fi ca mama ta, chiar și acum, nu doar în copilăria ta, să îți spună, de câte ori te vede: „Întotdeauna ai fost frumoasă, fata mea, dar ca acum de frumoasă parcă n-ai fost niciodată!” Sau cum ar fi ca tatăl tău să îți spună: „De când erai mică, m-ai uimit cu felul în care aveai grijă de tine. Ai ajuns mare și te-ai descurcat mai bine decât mi-aș fi putut imagina!” Cum ar fi să îi trimiți și tu corpului tău astfel de mesaje?

Deci, Crina, ce să fac ca să slăbesc?

Dacă ai ajuns până aici și încă îmi pui această întrebare, probabil că ești dintre profilurile acelea psihologice cu nevoia de a avea pași concreți, instrumente exacte, texte cu paragrafe scurte, concise, pe puncte.

Iată și pentru voi în continuare:

• Mănâncă încet, lent, nu te grăbi!
• Când mănânci prea repede, creierul nu apucă să „vadă” ce ai mâncat.
• Drept urmare, nu știe când și nici pentru ce fel de aliment să pornească procesul de digestie.
• Digestia începe în cap: Cephalic Phase Digestive Response este termenul științific pentru a sublinia că digestia pornește de la cap.
• Când vezi mâncare sau când numai te gândești la ceva de mâncare, corpul începe să pornească, să „încălzească” organele care vor primi mâncarea și se vor ocupa de ea.
• Procesul acesta se întețește atunci când și guști mâncarea, iar creierul tău primește mesaje de plăcere de la nivelul papilelor din gura ta.
• Dacă mănânci prea repede, creierul tău ar putea sări peste acești pași, iar digestia ta ar putea fi considerabil afectată sau chiar dezafectată.
• Dacă nu digeri corespunzător, curând vei simți că îți e foame din nou.

Așadar, când ești față în față cu mâncarea:

• Uită-te la ea.
• Închide televizorul.
• Lasă telefonul.
• Închide whatsapp-ul. Oprește facebook-ul.
• Privește-l pe omul care mănâncă lângă tine.
• Ce culoare are mâncarea lui?
• Cum miroase mâncarea ta?
• Nu băga în gură nicio bucățică de mâncare pe care nu ai mirosit-o, pe care nu ai adulmecat-o înainte.
• Mestecă până transformi mâncarea într-o pastă. Mestecă de 5-10 ori alimentele moi și de 30 de ori alimentele cu textură fibroasă.
• Observă cum se schimbă gustul alimentelor pe măsură ce le mesteci.
• Simte cum ajunge mâncarea în stomac și fii atentă la cum devii din ce în ce mai sătulă, din ce în ce mai hrănită.
• Nu te mai preocupa de CE mănânci.

Principala ta preocupare trebuie să fie CUM mănânci. Mănâncă cu dragoste. Față de mâncare, față de planeta care îți dă de mâncare și față de corpul tău care știe ce să facă cu mâncarea, astfel încât tu să trăiești. Bine.

Thank you for the food we eat

Thank you for the world so sweet

Thank you for the bird that sing

Thank you, God, for everything!