Lucrez cu părinți de mii de zile. Mii de zile și, uneori, și nopți, i-am ajutat pe părinți să îi înțeleagă mai bine pe copiii lor, să le „traducă” plânsetele, să le ușureze durerile, să îi facă să primească mâncarea mai cu bucurie. De cele mai multe ori, părinții ajungeau la mine după ce epuizaseră căile „clasice”:

• Ce zice bunica
• Ce a zis medicul de familie, când l-am sunat
• Ce a zis pediatrul, când l-a văzut
• Și toți ceilalți pe care i-am mai întrebat, când am văzut că nu funcționează

În afară de asta, mai pățeam ceva tare neplăcut. În 6 ani de zile, am consacrat câteva întrebări pe care îmi place mult de tot să le adresez părinților. Acestea sunt:

1. „Ai citit prospectul produsului pe care i-l dai acum copilului?”
2. „Ce probiotic îi dai?” (unde „probiotic” poate fi înlocuit cu oricare alt produs recomandat copiilor în copilăria timpurie, ca, de exemplu: sirop antiparaziți, vitamine, sirop anticolici etc)

Știi ce răspunsuri primesc de 6 ani de zile continuu, fără excepție?

La întrebarea:

„Ai citit prospectul?”

Primesc doar răspunsul:

„Nu.”

La întrebarea care decurge firesc din aceasta, anume:

„De ce nu?”

Primesc răspunsuri de genul:

„Nu m-a interesat, doar știe acela care mi l-a recomandat ce este, nu trebuie să știu și eu.”

sau

„Oricum nu înțeleg ce scriu ăia în prospectele alea kilometrice, că am dat de unele medicamente, au un prospect cât o plapumă, poți să învelești bebelușul cu un prospect.”

La întrebarea:

„Ce probiotic îi dai?”

Răspunul este cel mai adesea:

„Stai să mă uit!”,

„Stai să îl aduc.”

sau

„Cel pe care ni l-a recomandat medicul.”

Despre asta trebuie să vă povestesc o întâmplare care m-a mâhnit. Eram la o familie cu un bebeluș de 5 luni care se chinuia de luni de zile cu colicile. Li se recomandase un probiotic în care își puseseră ultima nădejde, după ce încercaseră cam tot ce exista pe piață în materie de anticolici și nimic nu funcționase. Îi întreb ce produse folosiseră până atunci și răspunsul a fost:

„Toate.”

- Mai precis, puteți să îmi indicați niște nume?

- Nu știm să vă spunem așa, specific, dar am încercat tot ce ni s-a dat.

- Și acum ce îi dați?

- Un probiotic.

- Care?

- Stați să vi-l arătăm.

Aduc oamenii o cutie. Citesc ce scria pe ea și, uimită, îi întreb:

- Cine v-a recomandat acest produs?

- Medicul.

- Doar pe acesta?

- Da.

- Și ce v-a spus că e?

- Probiotic.

- Și ce scrie pe cutia aceasta?

Tăcere.

- Vă rog să citiți ce scrie pe cutia pe care o țineți în mână.

Femeia tace.

Bărbatul îndrăznește el:

- Probiotic, ce să scrie?

- Vă rog încă o dată să citiți exact ce scrie.

- Probiotic, zice și femeia, care parcă prinsese un pic de curaj, după ce citise soțul.

- Vă rog încă o dată să citiți exact ce scrie pe cutie. Ce scrie pe această cutie?

- Prebiotic, citește femeia ușor stânjenită.

- Ce scrie?, repet eu.

- Prebiotic, zice femeia cu mai multă forță în voce de data asta.

- Așadar, scrie prebiotic, nu probiotic.

- Da. Noi am dat rețeta la farmacie. Și ne-a dat asta și noi am crezut că e probiotic.

...

Da, în acest moment îmi vine să închei articolul aici, la fel cum mi-a venit să închei discuția și atunci.

Nu ai voie să îi dai copilului tău, indiferent de vârsta pe care o are, NIMIC din ce nu știi la ce folosește, ce este, ce poate genera, cum poate afecta.

Hai să repetăm împreună: NIMIC!

Dar ce trebuie să faci?

Există niște pași pe care te rog, în numele copilului tău, pentru liniștea ta și pentru sănătatea fizică și mentală a familiei tale, să îi respecți întotdeauna. Mereu vă spun în conferințe că nu aveți voie să urmați o recomandare decât dacă o verificați. Cum adică?

1. Întreabă de fiecare dată medicul sau persoana care te sfătuiește DE CE îți face recomandarea respectivă. Asigură-te că e pentru tine și nu pentru oricine.

2. Împărtășește cu tatăl copilului informația și dă-i și lui să se informeze, să citească, să înțeleagă, astfel încât să existe o a doua părere vizavi de recomandarea primită, în afară de a ta.

3. Citiți împreună, cu multă atenție, prospectul oricărui produs, indiferent pentru ce a fost recomandat el. Bărbatul vede mai degrabă părțile logice, rezultatele, femeia e tentată să vadă ce se poate întâmpla rău, părțile care au legătură cu emoțiile. E foarte bine că e așa, e foarte bine că suntem diferiți, veți putea discuta pe baza informațiilor din perspective diferite.

4. Doar tu, ca părinte, cunoști copilul mai bine ca oricine. De aceea, doar tu poți să confirmi sau NU că produsul recomandat este potrivit cu copilul tău.

5. Dacă nu ești de acord cu ceva din ce ai aflat despre produs, nu i-l da. Mai cere o părere. Atenție, o părere care să țină cont de copilul tău, de nevoile lui, nu o părere în general despre produs.

6. Nu încerca toate produsele recomandate. Sau nu pe copilul tău.

7. Atunci când urmează să îi faci analize de sânge, ia în calcul că există o șansă să nu fie relevante, să fie greșite. Mai sigur ar fi să iei probe din sângele recoltat pe care să îl duci la un alt laborator, ca să poți compara rezultatele, fără să fie nevoie să îl înțepi de 2 ori.

8. Nu îi da fier copilului doar pentru că medicul a zis că i se pare cam anemic. Fierul nu este un supliment care se dă fără o indicație precisă. Nimic nu se dă fără indicații cât mai precise, cât mai exacte, de aia există mii de analize, de aia am ajuns cu medicina atât de departe, ca să nu mai bănuim, ca să nu mai bâjbâim, mai ales atunci când e vorba de copii.

9. Nu crede, fără să cercetezi. Da, știu, pare împotriva cuvântului lui Dumnezeu. Când e vorba despre copilul tău și despre viața lui, Dumnezeu, dacă ar apărea, ca urmare arugăciunilor tale de a vă ajuta, ți-ar putea spune „Dă-i asta!” sau „Fă-i asta!”

Dar fii sigură că ar adăuga: „Dacă găsești că este potrivit pentru copilul tău, pentru ca nu Eu, ci Tu, mama lui, ești singura care îl cunoaște destul, încât să spui dacă recomandarea este potrivită cu nevoile și specificul copilului, nimeni altcineva.”

Așadar, ține minte pe viață de la Crina Coliban că:

Oricine îți recomandă ceva pentru copilașul tău, oricine ar fi, orice ar fi, alege să faci, să dai, să urmezi sfatul doar după ce amândoi, tu, mama și el, tatăl copilului tău v-ați asigurat fiecare pe el însuși și ați discutat unul cu celălalt că știți CE, DE CE, CUM, CÂT și CUI îi este potrivit sfatul primit.

Să vă fie numai de bine!