Am citit atât de mult despre mâncare în anii aceștia de când îi fac pe copii să mănânce și pe părinți să se bucure, încât aș putea să scriu articole zile în șir, fără întrerupere. Cele mai multe recomandări pe care le citeam în urmă cu 10 ani NU mai sunt valabile astăzi, și-au dovedit inutilitatea în prezent și sunt depășite de altele total diferite și care dau peste cap tot ce știam până acum. Cu atât mai mult cu cât voi știți că eu militez pentru a-l trata pe fiecare omuleț în particular, nu în general, cu atât mai mult cu cât voi știți că mereu spun că regulile sunt cu titlu universal, ce e bine pentru mine nu înseamnă neapărat că e și pentru tine, am decis să fac o listă de reguli pe care să NU le mai respecți în relație cu mâncarea, dacă vrei să ai o super relație: autentică, liberă, realistă, echilibrată, științifică, adică dovedită, prin studii și statistici, ca fiind sigură.

MIT = Nu le dați copiilor mâncare procesată!

Ești sigură că ai înțeles corect ce înseamnă mâncare procesată? Pentru că, dacă merg la FDA pe site, înțeleg că doar dacă mănânci mâncare raw-vegană = crudă, doar așa ai șansa să mănânci neprocesat. Altfel, orice fierbi, coci, prăjești, orice cumperi în conservă, în tetrapak (precum pasteurizatele) este mâncare procesată. Inclusiv faptul că vei combina un aliment (tăiat sau pasat) cu un altul înseamnă tot că ai procesat mâncarea respectivă. Astfel că iaurtul, pâinea integrală cu semințe, untul de arahide sau somonul afumat sunt toate alimente procesate! Așadar, în loc să eviți mâncarea „procesată” , te-aș sfătui să te focusezi pe a înțelege cât mai bine etichetele produselor și pe a-i învăța și pe copii să le deslușească și să aleagă conștient ce urmează să mănânce.

MIT = Îndulcește mâncarea copiilor cu sirop de agave, nu cu zahăr!

NU! Și sper ca informația asta să ajungă la cât mai mulți părinți (ajută și tu, te rog, printr-un share la acest paragraf, ai schimba vieți de copilași, crede-mă!). Ficatul nostru poate să metabolizeze doar anumite cantități de fructoză deodată, iar ficatul copiilor poate chiar mai puțin decât un ficat adult. Dacă primește prea multă fructoză, o transformă în grăsime. Experții cred că acest fenomen poate fi cauza celor mai grele boli ale secolului: diabet, boli de inimă, rezistență la insulină, sindrom metabolic. Iar ce urmează să citești acum îți va da peste cap liniștea și tot ce știai până acum: Siropul de agave are un conținut de fructoză mai mare decât zahărul rafinat (!) și mai mare decât cel mai rău-famat îndulcitor al planetei, siropul de porumb (high fructose corn syrup)! Zahărul conține 50% fructoză și 50% glucoză. Siropul de agave este în proporție de 85% fructoză! Wow!

În plus, spre deosebire de glucoză, da, fructoza nu crește glicemia sau nivelul de insulină pe termen scurt! De aceea ați auzit că să îndulcim cu fructoză e considerat „sănătos” sau „diabetes friendly”. Siropul de agave are un indice glicemic mic, tocmai pentru că e atât de plin de fructoză. Pericolul nu este despre glucoza din siropul de agave. Glucoza poate fi metabolizată de orice celulă din corpul uman, spre deosebire de fructoză care e metabolizată doar de ficat. Prea multă fructoză dăunează ficatului în cele mai diverse și grave feluri.

MIT = Mănâncă de pe lângă casă!

Asta e o altă regulă care, deși la bază are logică, de fapt, în viața de zi cu zi, nu se poate aplica. Ai nevoie să mănânci pâine, de exemplu. Dacă nu se cultivă grâu, secară sau hrișcă în zonă, nu mai mănânci pâine? Sigur că nu. Sau dacă nu cresc portocale, banane, afine, unde-mai-pui că nici măcar merele nu cresc chiar pe lângă casa oricui, nu mai mâncăm fructe? E atât de important ca omuleții să aibă o dietă diversificată, variată, cu fructe, legume, nuci și semințe, încât această idee nu poate fi respectată, deși, clar, vă sfătuiesc să introduceți în dietă și alimente din zona în care locuiți, desigur. De asemenea, - nu uitați de alimentele congelate care au un gust foarte bun și sunt pline de nutrienți!

MIT = Nu mânca pe fond de stres, pe fondul unei emoții!

După ani de zile de studiu al psihologiei hrănirii, pot să bag mâna în foc că mâncatul este mai ales despre emoție. Despre ce simt nu doar în corp, ci mai ales în cap și în suflet când mănânc. Să mănânci când ești trist sau dezamăgit este adesea condamnat, dar, în realitate, este, de fapt, un mecanism de adaptare, un instrument menit să te ajute să faci față emoției copleșitoare și să reușești să te simți un pic mai bine. Parte importantă din a avea o relație echilibrată cu mâncarea este inclusiv să ai voie să mănânci pe fond de stres când asta ajută realmente. Mâncarea delicioasă poate fi o sursă extraordinară de plăcere și confort când treci prin emoții dureroase. Sigur, asta nu înseamnă că așa trebuie să treci prin toate momentele dificile din viața voastră: mâncând, ci căutând metode terapeutice și specialiști care să te înțeleagă și să te ajute să te simți bine pe termen lung, în mod constant.

MIT = Când ți-e foame, bea apă!

Apă ne trebuie pentru hidratare, mâncare ne trebuie pentru foame. Chiar dacă bagi în stomac apă, ea va pleca rapid de acolo și corpul va observa că nu a primit energie și nutrienți, așa cum îți ceruse. Și va face să își fie și mai foame, în speranța că, de data asta, îl înțelegi și îi respecți nevoia. Cu cât îți vei păcăli corpul mai des, cu atât îi vei afecta ritmul biologic și funcționalitatea, ajutându-l să nu te mai asculte și să nu te mai respecte, la rândul lui.

În încheiere, te rog:

1. Să te informezi mereu din cele mai logice și științifice surse atunci când asculți recomandări care îți pot afecta viața
2. Să nu crezi orbește în ce spun specialiștii, ci să asculți mereu de cel mai sigur specialist al sănătății tale = corpul tău și al copilui tău.

***

Surse

• Diabetes & Pregnancy: A Real Guide for Women With Type 1, Type 2, and Gestational Diabetes by Marina Chaparro, R.D., M.P.H., certified diabetes educator
• Food and Drug Administration
• Street Smart Nutrition
• Creating Peace With Food
• The Body Positive Dietitian
• Academy of Nutrition and Dietetics
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19403641/
• https://www.ahajournals.org/doi/full/10.116101.HYP.0000164570.20420.67
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17921361/
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24698343/