Fac încă de la început această mențiune: articolul pe care urmează să îl citești îți poate lăsa impresia că cerealele nu sunt bune. Cerealele, la fel ca fructele legumele, carnea, lactatele, semințele sunt parte esențială din dieta omului. Se situează la baza piramidei alimentare, asta înseamnă că e benefic să fie consumate în mod frecvent. Cerealele au proprietăți terapeutice, ele ajută în perioadele de slăbiciune a organismului și susțin homeostazia, echilibrul organismului.

Dar nu și dacă sunt consumate zi de zi.

Dar nu și dacă îi dai copilului același tip de cereale zi de zi.

Știi deja că eu studiez tot ce e de știut, dacă ar fi să mă apuce vreodată dorința de a îmi pune copilul la dietă. Pentru că, da, să îi dai unui om zilnic cereale, cu atât mai mult cu cât omul e și mititel, înseamnă o dietă, o cură, un regim, despre care ar fi bine să știi totul înainte să i-l impui copilului tău.

Hai să mai distrugem un mit: Cerealele ca aliment zilnic!

• “Îi pun în fiecare seară o măsură de cereale în laptele din biberon, ca să doarmă mai bine!”
• “Îi dau în fiecare dimineață cereale, cu fructe sau cu iaurțel.”
• “Am început diversificarea. Cum cu ce? Cu cereale!”

Și acum, permite-mi să îți dezvălui de ce să NU îi mai dai copilului tău în fiecare zi cereale.

Mamele mă întreabă adesea la cursuri dacă e ok să le dea copiilor cereale. Le răspund mereu cu o întrebare:

“De ce vrei să îi dai cereale?”

Și nu primesc răspuns. Sau nu unul care să ne mulțumească, nici pe mine, nici pe ele. Primesc răspunsuri de genul:

• “Pentru că așa m-a sfătuit medicul” sau
• “Nu știu de ce vreau să îi dau cereale”

Am căutat în atât de multe surse și am întrebat în atâtea limbi, încât poți să mă crezi când îți spun că cerealele nu sunt “pâinea noastră cea de toate zilele”. Și cu atât mai puțin a lor, a copiilor.

Hai să vezi de ce ai putea fi tentată să îi dai zi de zi cereale:

• Pentru fibre!

Fibrele din cereale adesea agresează celulele din care e alcătuită mucoasa care căptușește intestinele. O agresează, o rănesc, o irită. Verbele astea nu-s tocmai ce mi-ar plăcea să știu că i se întâmplă copilului meu când bagă ceva în gură, nu? Din cauza acestei acțiuni iritante, în intestine se produce mucus, a cărui menire e să “panseze” intestinul și să facă fibrele “să alunece cât mai ușor pe tobogan” în jos. De când studiez caca-ul bebelușilor (afli mai multe informații despre asta aici), am observat mult, foarte mult mucus la copilașii a căror dietă se baza pe lapte cu cereale. Sindromul colonului iritabil are ca principal simptom producția asta masivă de mucus. Pentru mai multe detalii despre subiect, puteți să căutați cartea lui Konstantin Monastyrsky, “Fiber Menace”.

Dar, totuși, știm noi ceva când vorbim de fibre. Dacă aveți preocuparea asta, fructele și legumele oferite copilului zilnic pot să devină prietenul vostru cel mai bun în materie de fibre solubile și insolubile.

Propunerea mea: semințele de chia, amestec ideal de fibre solubile și insolubile.

• Cerealele au vitamine și minerale!

Da, așa e. Și avem nevoie mare de vitamine și minerale: de B-urile alea celebre, de fier, de calciu, de magneziu. Dar e musai să le obții din cocoloșul ăsta de cereale “care îți umplu burta”? Sau pot să le obțin și din cereale integrale combinate cu o superb-colorată salată? Desigur că pot.

Propunerea mea: salată de quinoa cu semințe de cânepă împreună cu legumele-care-îți-plac.

• Dar sunt la baza piramidei alimentare!

Așa e, însă omul, în evoluția lui, a trebuit să facă eforturi ca să se adapteze acestui tip de hrană. Care a apărut pentru că:

• cerealele erau ușor de stocat
• aveau “termen de valabilitate” mare
• puteau fi cultivate pe suprafețe mari
• și îi puteau hrăni pe mulți oameni cu puțin efort
• plus că cerealele generau apariția de așezări omenești, formațiuni mai ușor de controlat decât nomazii
• iar criteriul cel mai important era că puteau fi foarte lesne folosite ca monedă de schimb, ca materie primă pentru comerțul de orice gen.

Deci, era bine să fie promovate ca bază a nutriției, iată mai sus câte beneficii aducea promovarea consumului de cereale. Doar că se scapă adesea din vedere că cerealele pot avea efecte toxice, dacă fac parte din dieta de fiecare zi a unui copil!

Toxice? Anti-nutrienți toxici! Nu te cred!

Ființele vii nu au o plăcere deosebită în a se lăsa pradă altor ființe vii, cu scopul de a deveni mâncare pentru acestea. Mai concret, ființele vii dezvoltă tot felul de mecanisme de apărare, care să le asigure că nu vor sfârși “în burta” vreunui copilaș.

• Iepurele, de exemplu, și-a dezvoltat niște urechi lungi care îl ajută să audă pe oricine se apropie de la o distanță atât de mare, încât animalul flămând nici n-a apucat să miroasă că e un iepure prin vecinătate.
• Balena a crescut atât de mare încât să fie sigură că nu încape în gura nimănui.
• Porcul spinos a investit în niște ace cu care trage în inamic chiar și dacă e cu spatele, nici n-are nevoie să îl privească în ochi.

Pe scurt, alergăm, sărim, ne luptăm, țopăim, ne cățărăm, zburăm, înțepăm, mușcăm, scuipăm, uneori apelăm chiar la emoții (știi “puppy-eyes”, nu?) și toate astea ca să supraviețuim.

Plantele, în schimb, sunt organisme pasive, ele nu pot să fugă, să sară. Inclusiv pentru perpetuarea speciei ele trebuie să se bazeze pe agenți externi care să le răspândească sămânța. Astfel că au dezvoltat diverse metode și ele, cu scopul de a ajunge “să își vadă semințele mari”.

Se spune că fructele sunt așa de bune, tocmai pentru a putea fi mâncate întregi, astfel încât, eliminate prin fecale, semințele ajung din nou în sol și, astfel, este asigurată continuitatea speciei.

Cerealele au dezvoltat, la rândul lor, niște antinutrienți toxici, cu scopul de a nu fi mâncate și digerate: aceștia sunt lectinele, glutenul și fitații. Unele viețuitoare pot să se descurce cu ele, cum ar fi unele păsări, rozătoare și insecte, însă oamenii, nu.

• Lectinele sunt toxine care atacă mucoasa gastrică și mucoasa intestinală.

Când agresează stomacul, cerealele inhibă leptina, hormonul responsabil cu senzația de sațietate. Așadar, consumul de cereale ne împiedică să slăbim sau să ne menținem o greutate de care să fim mulțumiți, pentru că ne lasă mereu impresia de foame.

În intestine, lectinele nu pot fi digerate, se leagă de receptorii din intestine și permit penetrarea unor particule de mâncare prin mucoasă și intrarea lor în circulația sanguină. Așa pot apărea reacții alergice la alimente, care, de fapt, au ca bază, consumul intensiv de cereale și nu alimentele în sine. Așa ajungem să nu le mai dăm copiilor alimente la care par că au dezvoltat alergii, când, de fapt, ce nu trebuie să le mai dăm sunt atât de multe cereale în fiecare zi.

Glutenul și lectinele afectează în mod negativ și bila, provocând uneori pietre la bilă din cauză că intestinele sunt deteriorate, vezica nu mai secretă bilă în mod eficient, iar colesterolul cristalizează în mici pietricele.

• Glutenul este proteina pe care o găsim în grâu, orz și secară. Și nu degeaba e menționat pe toate etichetele produselor “Atenție! Conține gluten.” Pentru că antigliadina se regăsește în fecalele majorității populației. Antigliadina e un anticorp care apare când în corp pătrunde gliadina, un component de bază al glutenului. Când regăsești acest anticorp în fecale, înseamnă că organismul luptă deja și că există stare inflamatorie în organism.
• Acidul fitic sau fitații scad valoarea nutritivă a cerealelor. Cerealele ar trebui îmuiate cel puțin 8 ore înainte de consum. Copiilor ar fi bine să le dăm fulgi de cereale numai fierți. Aceste procese descompun fitații, inhibitorii de enzime și proteinele care ar putea să afecteze în mod neplăcut, nesănătos corpul uman.

Dar ce să îi dau copilului în schimb, dacă nu e sănătos să îi dau zilnic cereale?

• În primul rând, să alternezi cerealele. Să le diversifici, indiferent de vârsta copilașului
• Fructe
• Pseudocereale: quinoa, hrișcă, amarant, mei și cereale “vechi”: alac, spelta, kamut
• Ouă ecologice
• Ouă de prepeliță fierte mai tari, sunt perfecte la plimbare, ca pe vremuri, când călătoream cu părinții și ne opream la picnic, pe marginea străzii și mâncam ouă cu roșii
• Orice fel de tip de semințe: nuci, susan, cânepă, caju, pecan, alune de pădure, fistic, semințe de dovleac

În concluzie, repet:

Dorința mea nu este să îți rămână în minte că cerealele “nu sunt bune” și, ca urmare, să nu îi mai dai copilului de azi înainte. Dorința mea este să te informezi temeinic atunci când îi oferi același tip de aliment în fiecare zi. Și să observi întotdeauna ce îți comunică organismul copilului, atunci când refuză mâncarea sau când nu mai vrea să mănânce decât un singur aliment.