Primul cuvânt și primul pas făcut de copil în mod independent, fără ajutor și susținere, fac parte dintre acele momente speciale, pe care părinții le așteaptă cu sufletul la gură și la care se gândesc încă din clipele în care bebe vine pe lume. Amândouă sunt semne că cel mic a crescut, chiar dacă drumul este lung și mai are multe cuceriri de făcut.

Pentru noi, adulții, mersul este ceva firesc. Asta pentru că nu ne putem aminti cât de greu ne-a fost și nouă atunci când am început să învățăm să ne rostogolim, să mergem de-a bușilea până într-o zi când ne-am ridicat „copăcel” pentru prima dată. De câtă muncă, forță și coordonare am avut nevoie! De câte exerciții! Specialiștii susțin că, de fapt, un copil are nevoie de cinci ani pentru a parcurge toate cele cinci etape necesare până să-și poată controla corpul pe deplin. Vorbim, mai jos, despre acele etape la capătul căruia micuțul face primii săi pași. Este important să reținem însă că intervalele de mai jos sunt orientative, iar fiecare micuț parcurge etapele în ritmul său.

Între 1 și 4 luni

Cel mic își ridică ușor capul și îl întoarce dreapta-stânga atunci când este ținut în brațe, întărindu-și, în acest fel, mușchii gâtului, umerilor și ai spatelui. În jurul vârstei de 3 luni, lasă-l să stea în pat, pe burtă, pentru câteva minute, pentru a se „antrena”. Dar sub supraveghere!

Între 4 și 8 luni

Forța pe care o capătă încet-încet în partea superioară a corpului îi va permite să se poată întinde după jucării. Faptul că obișnuiește să ducă la gură mâinile și picioarele este semn că și mușchii abdominali s-au dezvoltat. Oferă-i cât mai multe ocazii de a sta pe burtă și vorbește-i, pentru a-l face să ridice capul și să încerce să ajungă la tine. Sau la jucăriile cu care îl tentezi, așezându-le în preajma lui, în câmpul său vizual. La vârsta aceasta, va reuși să se rostogolească singur, de pe burtică pe spate.

Între 5 și 8 luni

Spatele și mușchii abdominali ai bebelușului sunt destul de puternici pentru a-l susține în poziție bipedă, dar încă nu poate face acest lucru dacă nu este ținut de mâini. Poate reuși, în schimb, să se ridice de jos folosindu-se de propriile mâini. Ține-l în poala ta, susține-l de mânuțe și lasă-l să...se bâțâie. În acest fel, își va exersa simțul echilibrului. De câte ori ai ocazia, lasă-l să stea sprijinit de o pernă așezată la spate. Simțindu-și coapsele „asigurate” va avea mai mult curaj să se ridice. Desigur, voi veți fi mereu în preajma sa pentru a-l supraveghea.

Între 7 și 10 luni

Este intervalul în care cei mai mulți dintre copii încep să meargă de-a bușilea. Există, însă, cazuri în care cel mic sare peste această etapă și merge direct în picioare. Pare de necrezut, dar specialiștii au identificat nu mai puțin de 25 de stiluri de mers de-a bușilea, care de care mai amuzant. Totuși, cele mai populare sunt cu mâinile pe podea și fundulețul în sus, cu mișcări înainte-înapoi și în genunchi, cu palmele pe podea. Pe oricare dintre acestea l-ar adopta, lasă-l să-l practice, dar fiți cu ochii pe el. Uneori poate prinde o vitezăăăăă...

Între 8 și 12 luni

Cu puterea și coordonarea pe care le are în această etapă, se poate ridica singur de jos dacă are de ce să se țină. Fie și de marginea patului. Picioarele, însă, nu sunt suficient de dezvoltate, așa că se va clătina de pe un picior pe altul, făcând pași mici. Ținându-se de mobilă, desigur. Antrenează-l ținându-i mâinile în sus și lăsându-l să meargă între picioarele tale, odată cu tine.

Între 11 și 18 luni

La început poate că va merge cu picioarele depărtate și cu mâinile pe lângă corp, lipăind cu tălpile ca o rățușcă. Dar, cu cât va exersa mai mult, cu atât mersul său va deveni mai sigur. Jucăriile cu roți, pe care să le împingă, îi vor fi de mare folos.

Acesta este sfârșitul unei ere și începutul alteia... Odată ce va prinde curaj și avânt, s-a dus „liniștea” voastră, pentru că va începe o lungă cursă pe urmele micului poznaș. Lumea este acum la picioarele lui, la propriu, iar el este nerăbdător să o exploreze. Pe locuri, fiți gata, start... să dați proba de rezistență!