Articolul de azi e premergător celui despre cum se modifică sfârcurile din momentul în care începi să alăptezi. Despre frici, despre dureri, despre de ce doare, despre cum să reușești să alăptezi, pentru că, de fapt, asta e dorința cea mai mare a fiecărei femei sănătoase, anume să îl hrănească pe puiul-de-om cu lapte-de-om. Motivul pentru care mult mai puțin de un sfert dintre femeile din România chiar alăptează este, cel mai frecvent, lipsa de informare sau lipsa unui ajutor specializat. Sânii și sfârcurile îți vorbesc continuu și în sarcină și după ce naști, e nevoie doar să înțelegi mesajele lor și să le ajuți să te ajute. Până să îți povestesc ce se întâmplă cu sfârcurile când începe alăptarea, permite-mi să îți „traduc” ce îți spun ele până să ajungă să deservească scopului pentru care au fost create.

Toate femeile au sfârcuri, asta e clar. Chiar dacă sunt, uneori, foarte diferite ca formă, culoare, mărime, o să fii surprinsă să afli din acest articol al meu că ce ți s-ar putea părea ciudat la sfârcurile tale e, de fapt, 100% natural, normal.

„Îmi crește păr în jurul sfârcurilor!”

Dacă vorbim despre câteva fire, poți să stai liniștită. Cel mai adesea, e o manifestare hormonală de care nu trebuie să te preocupi. Dacă, în schimb, părul crește mult, des, „ca la bărbați”, atunci, da, e bine să te vadă un doctor, ca să nu existe risc de sindrom polichistic sau hirsutism.

„Am sfârcuri mari!”, Am sfârcuri mici!”

Mărimea sfârcurilor tale nu înseamnă nimic. Nu are legătură nici cu vreo boală, nici cu alăptatul, nici cu hormonii. E la fel cum unii oameni sunt mai scunzi, unii mai înalți, cum unii oameni au nasul mai mare și alții mai mic, nimic de care să te temi.

„Sfârcurile mele au o culoare ciudată!”

Indiferent dacă au o nuanță pală, străvezie, prin care se pot întrezări venele sau dacă sunt maronii, culoarea, oricare ar fi ea, e considerată normală. Mai puțin atunci când se înroșesc brusc și nu e vorba despre că ai fost la sală și s-au frecat de bustieră în timpul efortului fizic. Dacă areola este roșie, rănită, iritată, ustură, te mănâncă pielea, sfârcul, apar coji sau se îngroașă pielea, mergi către un consultant în alăptare sau către un medic dermatolog.

Cel mai fascinant, însă, este când afli de ce sunt colorate diferit față de restul sânului, față de restul corpului. De ce oare a fost nevoie de o semnalizare, de o zonă care să iasă în evidență mai tare decât orice alt loc, de o zonă care să sară în ochi, să strige „Aici! Aici!”? Știi, probabil, că atunci când se nasc, bebelușii nu văd bine. Eh, de aia! Natura a colorat sfârcul cu o culoare care „să se vadă”, tocmai pentru ca bebelușul, în cazul în care ar trebui să se descurce singur să își procure hrană, să știe încotro să se îndrepte ca să o găsească. Ca să își ia toate măsurile de siguranță, a colorat mai închis inclusiv areola și, unele femei, au o dungă care apare în sarcină și dispare la ceva timp după ce au născut, fix de la pelvis în sus, înspre sâni, adică ghidajul, marcajul perfect pentru un bebeluș care caută mâncare.

Ce minune e corpul uman și ce spectaculos gândește natura să ne ajute!

„Sfârcurile mele nu ies, stau doar pitite în sân!”

Sfârcurile invertite, așa se cheamă, sunt, o să fii uimită, chiar frecvente! 10-20% dintre femei au astfel de sfârcuri și, surpriză, asta e absolut normal, ba, mai mult, ele pot și să alăpteze fără probleme, atunci când primesc sprijin specializat de la un om ca mine care studiază constant cum să le oferi ajutor mamelor interesate să alăpteze. Bebelușul, când suge, nu trebuie să sugă de sfârc, dimpotrivă! Atunci apar rănile, atunci doare, atunci nu suge eficient laptele din sân. Sfârcul trebuie să fie introdus adânc în gurița copilului, el e doar “gaura” prin care iese laptele din sân, drept urmare nu contează dacă este în afară sau pitit în sân, atâta vreme cât curge laptele prin el, în clipa în care copilul apasă pe sân.

Atenție! În cazul în care un sfârc devine invertit brusc, în condițiile în care toată viața a fost vizibil, în afara sânului, atunci e nevoie să mergi rapid la un consult ginecologic.

„Am niște punctulețe așa în jurul sfârcurilor, ca niște umflături mici.”

Dragele de ele! Acelea sunt glande mamare, Montgomery pe numele lor, care au un rol esențial, bine că le ai! Am scris și în articolul acesta (link către articolul anterior, despre sâni) despre importanța lor, o fac cu plăcere mare și de data asta:

Principala lor menire este să protejeze areola și sfârcul. Ele secretă un sebum care oferă, pe lângă hidratare și protecție, apără sânul și copilul. Sebumul conține agenți antibacterieni, antivirali, antifungici, astfel că nu e nevoie – și nici nu este indicat – să te speli pe sâni după sau înainte să alăptezi, pentru că au ele, glandele lui Montgomery, grijă de asta. Ba din contră, dacă te speli cu săpun sau cu geluri de duș, dacă dezinfectezi tu cu cine-știe-ce substanțe, dacă aplici constant creme, intervii în treaba lor, în echilibrul perfect pe care îl menține natura. Pentru tine.

„Îmi curge ceva din sfârcuri!”

Dacă alăptezi sau ești însărcinată, e absolut normal. Dacă nu, e musai să vezi un medic, indiferent de tipul secreției pe care o observi: indiferent că arată ca laptele, că e galbenă, verzuie, maronie, că nu miroase, dar mai ales dacă miroase!, mergi la doctor imediat. Dacă îți curg ambii sâni, poate fi de la ceva remedii naturiste pe care le iei, de la o rană, o inflamare a ducților mamari sau o infecție. Uneori, poate însemna o afectare a glandei tiroide sau cancer de sân. Dacă secreția e însoțită de durere sau e cu sânge, evident că nu mai aștepți nicio clipă și mergi la specialist.

„Mi s-au mârit sfârcurile!”

Da, e și asta în regulă. Sfârcurile se pregătesc pentru alăptare, devenind cu 20% mai lungi și cu 17% mai late, în timp ce areola se mărește până la aproape 2 centimetri în diametru. Am vorbit mai sus de ce, ca să îl atragă „la masă” pe bebeluș.

„Mi-am făcut operație de mărire sau micșorare de sâni. O să mai pot să alăptez?”

În cele mai multe cazuri, da. Eu am avut multe mame cu care am lucrat care aveau implanturi mamare și au alăptat cu succes ani de zile. Aici vorbim doar despre sensibilitatea sfârcurilor, în funcție de cum a fost făcută procedura chirurgicală, există sfârcuri care devin mai sensibile post-operator și sfârcuri care nu mai simt nimic la stimulare.

„Eu mai am încă un sfârc, al treilea!”

Da, nu te speria și nu râde! Când erai în burta mamei tale, sânii s-au dezvoltat de-a lungul unor milk lines, precursoare ale glandelor mamare și ale sfârcurilor. În unele cazuri, aproape 20%, acest al treilea sfârc nu dispare nici înainte, nici după naștere. Nu reprezintă o amenințare, însă nu îl poți folosi în alăptare.

În articolul viitor, vorbesc despre ce li se întâmplă sfârcurilor în perioada alăptării și despre cum poți să faci să nu te doară.

Surse: National Institute of Health, The Journal of Human Lactation, La Leche League